Ne-am obisnuit sa citim lucruri speciale despre personalitati care au publicat, care au pictat, care au sculptat, care au facut ceva cu mase largi de cetateni sau pur si simplu, au facut mult rau celor din jur, mai multi sau mai putini. Lasam deoparte pe cei care sunt langa noi si care prin ceea ce fac zi de zi contribuie hotarator la creiarea confortului nostru, la dezvoltarea noastra, dar faptul ca activitatile lor fiind foarte bine facute, trec neobservate pentru ca nu sunt facute si altfel ca sa fim deranjati. Despre acest lucru doresc sa scriu. Tanti Anica era o femeie de servici pe etajul al VI-lea din cladirea Ciberneticii din calea Dorobantilor. Cand veneam dimineata la sala 2604 totul stralucea de curatenie. Aceasta femeie, mai corect este sa scriu, aceasta doamna, venea foarte de vreme si lua toate salile de pe etaj la curatenie, fara a neglija niciun detaliu. Curata pervazele, uda florile, stergea proful de pe birouri, curata parchetul, matura covoarele. cand ajungeam in birou, totul stralucea de curatenie. Se muta de la noi in alt birou. Nu mi s-a intamplat niciodata:
- sa o aud ca se vaita de cat de mult munceste
- sa-i reproseze cineva ca biroul unde lucreaza nu straluceste de curatenie
- sa o vad stand la sueta sau stand la o cafea
- sa aud vorbe grele rostote de gura ei
- sa vad geamuri nespalate asa cum se mai intampla pe alte etaje
- sa boscorodeasca pe cineva care arunca o hartie pe langa cosul de gunoi
- sa mi se adreseze nepoliticos desi eram un pusti la acel timp
- sa aud din partea colegilor altceva decat laude la adresa lui Tanti Anica.
Dansa avea ceva nobil in comportament si in vorba, exact cum numai marile doamne din inalta societate stiu sa se poarte. cand vedeai cum sterge praful, cum matura, cum aduna frunzele florilor dinghivede si cum curata petele de pe cimentul holurilor, iti dadeai seama ca vine dintr-o alta lume. Tinuta sa modesta avea acea distinctie a omului care stie sa fie demn si care impune respectul, prin vorba si prin atitudine. Au trecut atatea ani de cand Tanti Anica a iesit la pensie si nu am mai auzit nimic despre dansa, dar n-am mai intalnit pe nimeni care sa-i semene sau sa o egaleze. Lumea din ziua de azi considera ca societatea a fost nedreapta cand ne pune pe fiecare la un anumit loc, sa facem un anumit lucru si consideram ca este o pedeapsa nemeritata. Spiritul lui tanti Anica era cu totul altul, dansa era cea mai buna la locul acela unde viata o pusese, nu pentru ca se considera singura a fi cea mai buna, ci pentru ca noi cei din jurul dansei hotaraseram ca asa este si nu altfel.